După ce oaspetii pleacă si copiii se culcă, eroina principală, Carmen, rămâne singură să-l privegheze pe sotul ei mort, un fost profesor de liceu cu vederi de stânga. Răsfoind Biblia răposatului, Carmen, o femeie putin educată, trecută de patruzeci de ani, citeste fragmentele subliniate de acesta, lucru care o face să mediteze asupra celor mai bine de douăzeci de ani de căsnicie. Fiecare capitol începe cu un citat din Cartea Sfântă si este urmat de un monolog.
Mariajul lor, copiii, rudele, prietenii, cunostintele îsi fac pe rând aparitia în gândurile ei. Femeia îl interpelează, îi reprosează sotului reusind să ne ofere un tablou viu al Spaniei din primele două decenii după cel de-al Doilea Război Mondial, cu prejudecătile si conventionalismul unei societăti traditionale care încearcă să reziste modernizării. Memoria afectivă, fluxul constiintei sunt tehnicile la care apelează Delibes în acest roman absolut remarcabil.