În Ochi de ciine albastru, scufundarea lui García Márquez in aceasta
„alta“ realitate e profunda si vertiginoasa. Aici nu este vorba despre
o realitate placuta si amuzanta. García Márquez ne pune fata in fata cu
o prezenta inevitabila – moartea –, dezvaluind-o ca pe o parte geamana
a vietii noastre. Moartea licarindu-ne in vise, cunoscuta apoi ca
experienta totala a sufletului si a corpului. Moartea ca o constanta
iminenta, care ne arata pina in ce punct fiinta noastra este formata
din aspecte distincte si niciodata imaginate.