Timp al inimii. Corespondenta

„Poetul suprarealist Paul Celan s-a îndrăgostit foarte tare de mine", le scrie Ingeborg Bachmann părinţilor ei, pe 20 mai 1948. Camera ei este „un câmp de maci": „adoră să mă copleşească cu aceste flori". Trei zile mai târziu, Celan îi dedică poezia In Ägypten, o poezie de dragoste care inaugurează această corespondenţă electrică şi contorsionată.

Relaţia dintre Ingeborg Bachmann şi Paul Celan este, probabil, cea mai dramatică şi mai complicată poveste de dragoste din istoria Germaniei postbelice. În corespondenţa editată aici - care cuprinde şi schimbul de scrisori dintre Paul Celan şi Max Frisch, precum şi cel dintre Ingeborg Bachmann şi Gisèle Celan-Lestrange -, se văd clar amploarea pe care o ia relaţia dintre cei doi poeţi legendari, precum şi intensitatea unei legături exemplare, încărcată de afinităţi, chemări poetice, atracţie erotică, abandon, vină şi suferinţă.