Contele de Monte-Cristo, vol. 1

La trei pasi de ea, leganandu-se necontenit intr-un scaun, sprijinindu-si cotul de o mobila roasa de vremuri, statea, privind-o, un flacau in ai carui ochi se lupta nelinistea si ciuda. Ochii lui pareau ca intreaba, dar privirea darza si atintita a fetei il stapanea.

In picioare, rezemata de un perete subtire, statea o fata frumoasa, cu parul negru ca taciunele, cu ochii catifelati, ca de caprioara. Ea framanta intre degetele-i subtiri si nespus de frumoase o buruiana nevinovata, si-i smulgea florile. Faramele buruienii zaceau aruncate pe jos. Bratele goale pana la coate, bratele bronzate ale fetei, parand modelate dupa bratele Venerei din Arles, tremurau de neastampar, iar fata izbea pamantul cu piciorul ei suplu si arcuit, lasand sa se intrezareasca forma pura, mandra si semeata a pulpei, prinsa intr-un ciorap de bumbac rosu cu dungi cenusii si albastre.