Teologie si medicina pentru familie

Am avut un vis în noaptea de Crăciun. 

Mergeam pe o plajă, iar Domnul păşea alături de mine. 

Paşii mi se imprimau în nisip, lăsând o urmă dublă: 

una era a mea, cealaltă a Lui. 

Atunci mi-a trecut prin minte ideea că fiecare din 

paşii noştri reprezintă o zi din viaţa mea. 

M-am oprit ca să privesc în urmă. Şi am văzut toţi 

paşii noştri care se pierdeau în depărtare. 

Dar am observat că în anumite locuri, în loc de 

două urme, nu mai era decât una singură. 

Am revăzut filmul vieţii mele. Ce surpriză! 

Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă 

corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenţei 

mele: zile de nelinişte şi de rea voinţă, zile de egoism 

sau de proastă dispoziţie, zile de încercări şi îndoială, 

zile de nesuportat… Zile în care şi eu fusesem de nesuportat. 

Şi atunci, întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit să-I reproşez: 

Totuşi, ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele! De ce 

nu ţi-ai păstrat promisiunea? De ce m-ai lăsat singur în cele 

mai grele momente din viaţă, în zilele când aveam cea mai 

mare nevoie de Tine?