Povești din cartierul Primăverii

Proiectul Cartierului Primăverii a fost posibil datorită Uzinei de Gaze şi Electricitate ca spaţiu destinat funcţionarilor săi. În vremea războiului, aici şi-au închiriat comuniştii ilegalişti mai multe case conspirative. După cucerirea puterii, Cartierul Primăverii a devenit sediul demnitarilor comunişti. Aflate în proprietatea Gospodăriei de Partid, antrepriză creată după model sovietic pentru satisfacerea tuturor trebuinţelor materiale ale „celor mai iubiţi fii ai poporului“, casele, cu toate dotările corespunzătoare, erau repartizate deţinătorilor de funcţii în nomenclatura de partid. Locatarii din Cartierul Primăverii şi-au rânduit viaţa de familie, relaţiile şi trebuinţele după exemplul înaintaşilor de la Kremlin.
Pentru locatarii din Cartierul Primăverii toate au fost „speciale“: raţiile de alimente, policlinicile, spitalul, şcolile, paznicii, croitorii, magazinele, staţiunile de iarnă şi de vară… Speciale sunt şi poveştile lor despre feţele nevăzute ale puterii.
Din inima cartierului nomenclaturii s-a reconfigurat, în 1989, cercul deciziei şi al influenţei politice. Aceste poveşti de viaţă din Cartierul Primăverii constituie, în fapt, o miniatură a istoriei elitelor politice româneşti din ultimul veac.