Astronomul Nicolae Donici

Dacă această carte ar fi apărut cu câteva luni în urmă, s-ar fi putut numi „O poveste neterminată“. E vorba de povestea vieţii şi creaţiei unuia dintre cei mai însemnaţi oameni de ştiinţă români ai secolu­lui XX, pierdut din memoria noastră, a tuturor, după emigrarea sa în Franţa, în anii 1940. Membru al unei ilustre familii basarabene, Nicolae Donici a rămas celebru prin numărul impresionant de eclipse solare pe care le-a observat, din SUA până în Cambodgia, din Portugalia până în Crimeea. Acest adevărat recordman al observării eclipselor nu ştia că el însuşi avea să se afle, timp îndelungat, în marea eclipsă pe care a cunoscuto istoria noastră: decenii întregi, nimeni de pe pământ românesc nu a mai auzit de el. Traiectoria lui Donici a urmat-o pe cea a majorităţii românilor de peste Prut: a părăsit Sankt-Petersburgul în teribilul an 1917, Odesa în 1920, după invazia bolşevicilor, Basarabia în 1940, după cea mai frumoasă perioadă a vieţii şi carierei sale, şi România după 1944. Deşi septuagenar, se bucura de un renume care i-a făcut pe francezi să-i ofere contracte de cercetare până în ultima clipă a vieţii. Despre ce s-a întâmplat dincolo de Cortina de Fier, despre cum am găsit-o pe nepoata soţiei lui, despre unde şi cum şi-a dat ultima suflare Nicolae Donici, am aflat abia foarte recent, descifrând, fără să mai fi sperat vreodată, enigmele acestei vieţi.