Cvartet

Un roman la patru mâini ca o oglindă imensă pusă în fața unei societăți stratificate pragmatic, ale cărei mize și‑au pierdut pe nesimțite orice dimensiuni metafizice.
 

În Cvartet, Daniela Ulieriu și Doina Popescu strunesc perfect voci auctoriale și registre narative individualizate și recognoscibile, lăsând însă personajele să umble libere. Ritmul alert al textului, senzația că e scris visceral și, în același timp, limpezimea frazei și naturalețea cu care autoarele schimbă registrele anunță o proză solidă și foarte credibilă. Ochiul antrenat de imagine al celor două autoare, care s-au cunoscut în televiziune, transformă proza într-o docu‑ficțiune, materializând imagini vaporoase, difuze și împrumutându-le trup prin cuvinte.

– Roxana Dumitrache, scriitoare
 

Proprietara unui trust de presă – o femeie rafinată, devoratoare și cu indecent de mulți bani. Un scriitor matur, plin de charismă, însă mistuit de angoasă și de romanul care nu înaintează. O tânără jurnalistă cu viziune și talent, dar cu un trecut care ascunde răni dureroase. Un agent al serviciilor hiperpotent, sub acoperire. Și un personaj absent de o uriașă forță, care îi leagă unii de alții mai mult decât ar putea bănui ei înșiși. Vocile din Cvartet compun treptat, ca într-un joc de măști, arhitectura complexă a unui roman în care suspansul crește de la o pagină la alta prin inteligența construcției.

Daniela Ulieriu și Doina Popescu scriu o poveste la patru mâini în care cititorul e purtat de pe vechea stradă Xenofon până într-un sat din Ardeal, din ritmurile trepidante și noxele Bucureștiului până în exoticul Bali, din peisajul decadent al extravaganțelor dâmbovițene până în dezordinea minților bolnave. În lumea rocambolescă și fără nimic sfânt, ruptă parcă dintr-un film de Sorrentino, umorul crunt și durerea surdă se întrepătrund, iar sinapsele nu ni se destind nici măcar o clipă. În prim-plan se află omenescul însuși, cu tot sublimul și sordidul său.