Departe de trunchi

... apoi fata rostise cuvintele pe care, de şaisprezece ani încoace, chiar din ziua când ea însăşi se născuse, părinţii ei se temuseră că aveau să le audă. Oribila propoziţie nu era „Sunt însărcinată”, nici „Mi s-a rupt apa”, nici „A fost un accident”.
Cu stomacul gol, cu părul ciufulit, Grace coborâse scările şi le spusese:
—    Vreau să-mi găsesc mama biologică!
Grace ştiuse dintotdeauna ca fusese adoptată. Părinţii ei nu i-o ascunseseră niciodată, dar nici nu vorbiseră prea mult pe această temă. Pur şi simplu asta era situaţia.
Aşezată la masă, în faţa micului dejun, Grace privea cum mama ei, dusă pe gânduri, deschidea şi închidea încontinuu capacul unui borcan cu unt de arahide. Când îl desfăcu a treia oară, tatăl ei întinse mâna si-i luă borcanul.

—    Ar trebui să ţinem o adunare de familie, spuse el, când mâinile soţiei sale se îndreptară spre un şerveţel, în căutarea unui nou obiect pe care să-l maltrateze.
La ultima lor adunare de familie, Grace le spusese că era însărcinată. Având în vedere ce se petrecuse atunci, fata crezuse că părinţii ei nu aveau să mai convoace vreodată o adunare de familie.
—    Bine, spuse Grace. Astăzi.
—    Mâine, propuse mama ei, recăpătându-şi vocea, în cele din urmă. Azi am o şedinţă la serviciu şi, în plus, ar trebui...
Aruncă o privire spre soţul ei şi continuă:
—    Ar trebui să-ţi aducem câteva documente. Sunt în seif.
Intre Grace şi ai ei existase mereu o înţelegere tacită. Ei aveau să-i spună tot ce ştiau despre familia ei biologică, dar numai dacă fata întreba.
 
De câteva ori curiozitatea i se stârnise, ca atunci când studiaseră ADN-ul la biologie, în clasa a noua, sau în clasa a doua, când aflase că Alex Peterson avea două mame, iar Grace se întrebase...