Muza cosmarurilor

Al doilea volum al dulogiei "Visul isi alege visatorul"

IN ZORII TRAGEDIEI, NICI LAZLO, NICI SARAI NU MAI ERAU CEI DE DINAINTE.

Unul zeu, celalalt fantoma, amandoi lupta sa depaseasca hotarele din adancul sinelui lor, in timp ce macabra Minya ii tine ostatici, ca sa se razbune pe cetatea Plangerea.

Lazlo e pus sa aleaga intre ce nu se poate alege — sa o salveze pe femeia pe care o iubeste sau pe toti ceilalti? —, pe cand Sarai se simte mai neajutorata ca niciodata. Dar este ea? Uneori, numai cea mai disperata nevoie ne poate arata ce sunt propriile abisuri, iar Sarai, muza cosmarurilor, inca nu stie de ce este in stare. Oamenii si odraslele zeilor sunt nauciti din cauza caderii aproape iminente a cetatii, un dusman nou le distruge orice urma de speranta, iar misterele Mezartimilor trebuie din nou deslusite: de unde vin zeii, si cu ce scop? Ce s-a intamplat cu miile de copii nascuti in cresele din cetate? Si, lucrul cel mai important dintre toate, fiindca, odata ce portile uitate au fost deschise, s-au aratat lumi noi: e intotdeauna nevoie ca eroii sa masacreze monstri, ori, din contra, e cu putinta sa ii salveze?

Iubire si ura, razbunare si impacare, distrugere si salvare.

SARAI TRAIA SI RESPIRA COSMARURI DE CAND AVEA SASE ANI. CREDEA CA NICIO OROARE NU I-A RAMAS NECUNOSCUTA SI CA NIMIC NU O MAI PUTEA SURPRINDE. SE INSELA.

„O lume complexa si multistratificata, a zeilor inclestati in lupta cu oamenii... Superb scrisa intr-un limbaj simultan sumbru, luxuriant siincantator, cartea aceasta ii va lasa pe cititori nerabdatori sa-i citeasca urmarea.” - Publishers Weekly

Fragment din carte:

" Dupa Macel, in timp ce cryii ciupeau resturi de pe oasele de uul, iar recolta anuala de muste sfarsea in timpul primului  inghet din an, Nova s-a casatorit cu Shergesh, sau a fost casatorita cu el. Ceremonia nu avea nevoie de consimtamantul ei. In dimineata aceea, mersese pe plaja. In vesmant de mireasa, printre scheletele si pasarile pradatoare, care dadeau tarcoale, a stat si a privit marea.

Rechinii parasisera apa de langa mal. S-ar fi putut ineca inainte sa ajunga ei la ea. Daca apa ii intra in nari, avea sa se termine repede, fara durere.

Asemenea ganduri erau doar in joaca. Nu avea sa o faca, dar o ajuta sa se gandeasca la asta; sa isi aminteasca, in fiecare zi, ca putea.

S-a intors la carare si a mers singura la propria nunta. Nimeni nu se ingrijorase ca nu avea sa apara. In fond, unde sa plece? Cat a durat toata ceremonia, care nu i-a permis sa scoata nici macar un cuvant, s-a uitat la batranul care o cumparase pentru cinci monede. L-a privit fara expresie, abia clipind,fara sa zambeasca, si i-a vorbit cu mintea, de parca ar fi conversat.

Exista lucruri pe care nu le poti detine, mosule, nu pentru cinci minede si nici pentru cinci mii.

Si:

Nu sunt ceea ce crezi. Sunt pirat. Ce ai de spus despre asta? Stiai ca amm furat puterea fauritorului Mezartimilor?

I-a fost teama de mine.

Am vazut.

M-a lovit.

Imi amintesc.

Il urasc.

Te urasc.

Nu imi e teama de el.

Nu imi e teama de tine.

Daca o spunea indeajuns de multe ori, oare devenea adevarat?

Nu imi e teama de tine. Nu imi e teama.

Nu. Imi este. Teama.

Lui Shergesh nu ii pasa de greutatea privirii ei. "