Plasate la granita dintre autobiografie si fictiune si aranjate astfel incat sa dea impresia unei ordini cronologice, cele douazeci si doua de povestiri care alcatuiesc acest volum creeaza un univers fascinant. Comparata adesea cu
Alice Munro si chiar cu
Cehov, Lucia Berlin ne duce din Texas in Chile, in Mexic si New York fie intr-o avalansa de experiente si trairi ravasitoare, fie pe valuri molcome de tandrete si compasiune.
Citind
La barca de la ilusion, in care personajul feminin incearca sa scape de trupul mort al unui traficant de droguri, sau Andado, in care se consuma o poveste de dragoste ce ar putea fi considerata revoltatoare, este imposibil sa nu te intrebi cat este fictiune si cat este realitate. Un lucru este cert, nicio fraza din ceea ce nareaza sau descrie Lucia Berlin si niciun schimb de replici intre personajele sale nu sunt de prisos.