Un taciune intunecat

Născută înfășurată în vălul zeilor primitivi, o Fecioară așa cum au făgăduit parcele, Seraphena Mierel nu a fost, de fapt, niciodată cu adevărat stăpâna propriului destin. Aleasă înainte să se nască pentru a îndeplini învoiala disperată făcută de strămoșul ei pentru a-și salva poporul, Sera trebuie să renunțe la viața ei și să se ofere drept ofrandă zeului primitiv al morții, pentru a-i deveni consoartă. Cu toate acestea, adevăratul destin al Serei este secretul cel mai bine păstrat din întreaga Lasanie – nu este Fecioara cea protejată, ci o asasină cu o singură misiune, cu o singură țintă: să îl facă pe zeul primitiv al morții să se îndrăgostească de ea, să devină slăbiciunea lui și apoi... să îl ucidă. Dacă va da greș, își va osândi regatul la o moarte lentă din pricina Stricăciunii.

Sera a știut dintotdeauna ce era. Aleasă. Consoartă. Asasină. Armă. Un spectru niciodată întru totul format și, totuși, îmbibat de sânge. Un monstru. Până să apară el. Până ca vorbele și faptele neașteptate ale zeului primitiv al morții să alunge întunericul ce începuse să sălășluiască în sufletul ei. Iar atingerea lui seducătoare îi stârnește o pasiune pe care nu și-a îngăduit niciodată să o simtă și pe care nu are voie să o simtă pentru el. Dar Sera nu a avut niciodată de ales. Oricum ar fi, viața ei este pierdută: așa a fost mereu, căci a fost atinsă pe vecie de viață și de moarte.