Everghetinosul. Volumul 4

Transliterare, diortosire, revizuire dupa editia greceasca si note de Stefan Voronca

Cu ajutorul lui Dumnezeu, cu ostenelile si rugaciunea Cuviosilor Parinti Paisieni, în a caror obste s-a talmacit pentru prima data aceasta carte, dupa care s-a realizat prezenta editie, dam cititorilor aici si ultimul volum al Everghetinosului.

O antologie care a încercat sa cuprinda în chip tematic cuvintele marilor Parinti din primul mileniu crestini nu poate fi cuprinsa prea lesne cu mintea de cititorii de azi. Totusi, chiar si o lectura partiala va putea consta o oarecare unitate duhovniceasca nemaiîntâlnita în nicio alta antologie de texte ascetice sau oarece scriere despre viata duhovniceasca, o unitate care se cere neîncetat adâncita sau cercetata.

Parcurgerea celor 4 volume se aseamana cu traversarea unei mari; ajungerea la liman aduce multa bucurie, însa niciodata deplina, caci marea nu a fost cunoscuta în întregime. Cele 200 de pricini sunt tot atâtea trepte de viata duhovniceasca ce pot oferi un drum sau altul prin aceasta mare. Ele nu sunt, ca în Filocalie, viziuni mai mult sau mai putin personale propuse de un Parinte sau altul, aranjate dupa o ordine aleatorie, ci sunt trepte propuse de marii Parinti din vechime, din pustie sau din cetati, adunate aici de Pavel Monahul într-o unime duhovniceasca cu totul deosebita. Spre pilda, trecând printr-un grup de pricini ce trateaza Euharistia, preotia, lupta cu dracii si altele, cititorul are astfel ocazia sa cunoasca puncte de vedere a mai multor Sfinti sau pilde din viata lor asupra acestora. Unele teme sunt tratate din diferite unghiuri printr-un grup de doua sau mai multe pricini (ex. preotia, rugaciunea etc.) scotându-se în evidenta mai multe aspecte ale ei, altele doar printr-o pricina (ex. dragostea, constiinta etc.), prin aceasta având o dovada în plus ca autorul nu a vrut sa trateze simplist sau superficial temele, ci sa le exploreze sau sa le expuna în toate aspectele lor.