Preacuvioasa Dositeia de la Kitaev

      Știți oare cine l a binecuvântat și l a povãțuit spre marea nevoințã a mântuirii pe preacuviosul Serafim de Sarov, sfântul arãtat nu de mult în pãmântul Rusiei?
Știți oare cine i a poruncit lui sã se îndrepte spre Mãnãstirea Sarovului, ca, sãlãșluindu se acolo, sã caute loc de rugãciune și acoperãmânt liniștit pentru a și începe nevoințele cãlugãrești, acele nevoințe de înãlțimea cãrora s a minunat întreaga lume ortodoxã și care au adus acestui plãcut al lui Dumnezeu deosebitã cinstire pe pãmânt și fericirea raiului cea din ceruri?
      „Având stãruințã în lucrarea vieții cãlugãrești celei asemenea îngerilor – așa cum se cântã în Acatistul preacuviosului Serafim –, ai mers la sfânta cetate a Kievului pentru a te închina cuvioșilor de la Pecerska, și, primind din gura cuviosului Dositei poruncã sã ți îndreptezi calea ta în Pustia Sarovului, ai sãrutat acel loc sfânt cu credințã venind de departe și, acolo sãlãșluindu te, ai sfârșit viața ta cea plãcutã lui Dumnezeu… Bucurã te, preacuvioase Serafime, mare fãcãtor de minuni din Sarov!” (Icos 3)
       Numele acestui stareț este Dositei. |ndatã dupã trecerea lui la cele veș­nice s-a aflat însã cã vestitul stareț a fost, de fapt, o starețã... Dositeia.
Smeritã și nebãgatã în seamã s a scurs binecuvântata sa viațã, în strâmtorarea peșterii și în zãvorâre cãlugãreascã, însã pomenirea ei, ca mare nevoitoare și înainte vãzãtoare, s a transmis din generație în generație.