S-ar putea crede că beneficiarii unei asemenea „comori de înţelepciune" ar fi cu precădere monahii. Dar roadele învăţăturilor Părinţilor cuprinse în acest volum, despre slujirea lui Dumnezeu, despre valoarea şi demnitatea omului şi despre frumuseţea virtuţilor au bucurat şi au hrănit duhovniceşte nu numai pe vieţuitorii aşezămintelor monahale, ci întreaga obşte creştină. Scrierile ascetice ale marilor organizatori ai monahismului (Cuviosul Pahomie, Sfântul Vasile cel Mare, Cuviosul Ioan Casian, Sfântul Benedict de Nursia) au depăşit incintele mănăstireşti, răspândindu-se în rândul credincioşilor, îmbogăţind şi înfrumuseţând necontenit evlavia vieţii creştine în familie şi în parohii.