Povestea martisorului

      Numele popular al lunii Martie este "mărţişor", cuvânt care provine din limba latină "martius". La romani, în această zi se desfăşurau serbările lui Marte, zeul forţelor naturii şi al primăverii, când fetele şi femeile primeau cadouri. După calendarul vechi, la 1 Martie începea Anul Nou, iar mărţişorul era un simbol al primăverii, care era purtat la gât, la mână sau la picior. Baba Dochia provine de la cuvioasa muceniţă Evdochia, sărbătorită în această zi, iar între 1 şi 9 martie sunt "Zilele babelor". Există şi acum obiceiul de a-ţi alege o zi din această perioadă şi se spune că dacă acea zi va fi însorită, ea va prevesti un an bun, dacă nu, ea va prevesti un an mai puţin bun. Autoarea, în această carte, ne prezintă o poveste interesantă, inspirată din legende. Povestea are ca personaje pe Baba Dochia, Brânduşa şi Mărţişor. Mărţişor, în semn de recunoştinţă, oferă Brânduşei un ban de argint legat cu un şnur din fir alb împletit cu unul roşu. De aici, convieţuirea dintre Baba Dochia şi Brânduşa, devine imposibilă, iar în urma blestemelor babei, fata se transformă într-o floare galbenă, iar băiatul într-un şnur cu fir roşu şi alb. Nici Dochia nu scapă! Ea îngheaţă tun, împreună cu mioarele şi cu Dulăul. "De atunci, luna februarie, de mila îndrăgostitei copile, s-a scurtat cu câteva zile, iar martie, din prima până-n a noua zi, din cauza cojoacelor Babei Dochia, nu ştii cum poate fi. Prea puţin cu soare, mai mult cu vânt şi ninsoare, cu ceaţă şi ploaie slabă, ca nesuferita de babă."