A citi, a reciti. Catre o poetica a (re)lecturii

        Editia a II-a, revazuta si adaugita

Cu un eseu despre „Oralitate in textualitate” tradus din limba engleza de Anca Baicoianu si un capitol romanesc despre Mateiu I. Caragiale (2002).

 „Pe tot parcursul acestui studiu, ma concentrez asupra citirii si recitirii ca procese, ca activitati dependente de timp, ca explorari, ca vizitari si (poate nostalgice) revizitari ale textelor, ca plimbari prin paduri textuale, excursii de placere, hoinareli sau pelerinaje. Din punctul de vedere adoptat aici, interpretarile trebuie considerate mijloace pentru atingerea unui scop, acest scop fiind continuarea lecturii, extinderea ei in relectura si in scris si rescris. Aici nu citesc sau recitesc pentru a interpreta; interpretez (printre multe alte activitati) pentru a citi, a reciti si a intelege recitirea. Distinctia dintre citire si recitire, care pare atit de evidenta pe plan empiric si pragmatic, este, pe plan teoretic, pe cit de inevitabila, tot pe atit de imposibil de sustinut. Strategia mea consta in a recunoaste aceasta imposibilitate (cu un mare numar de exemple specifice si in termeni analitici cit se poate de precisi) si a profita, in acelasi timp, din punct de vedere critic, de inevitabilitatea distinctiei, de necesitatea de a o reafirma (in pofida tuturor aporiilor) si de intuitiile adesea paradoxale privind procesul lecturii carora le poate da fiinta o astfel de reafirmare.” (Matei Calinescu)