Abelard: artele limbajului si teologia

      Cum au arătat începuturile teologiei scolastice? Cine se află în spatele acestei construcții intelectuale? Cum putem înțelege în limba româna această geneză? Abelard: artele limbajului și teologia, scrisă de Jean Jolivet și publicată de Editura Galaxia Gutenberg are meritul de a aduce lumină asupra acestei întrebări.

    Lucrarea lui Jean Jolivet, Arts du langage et théologie chez Abélard a fost tradusă de curând, la editura Galaxia Gutenberg, de către Laura Ilinescu, Miruna Tătaru-Cazaban și Bogdan Tătaru-Cazaban. În acest volum, intitulat în limba română Abelard: artele limbajului și teologia, sunt cuprinse cinci capitole ce tratează opera lui Abelard din perspectiva metodei acestuia și un appendixîn care este prezentată problema cunoașterii la Abelard, așa cum apare ea în glosele la Isagoga lui Porfirprecum și în glosele la Categoriile lui Aristotelși laPeri hermeneias. În plus, volumul românesc mai conține și cuvântul înainte al autorului la prima ediție (1969), cât și la cea de-a doua ediție (1981) a acestui text.

    Motivele pentru care această traducere este importantă pentru noi sunt numeroase. Din această multitudine am selectat două pe care le voi prezenta pe larg. Primul, ține de stadiul actual al culturii române. Putem susține că această traducere este importantă fiindcă exegeza dedicată, în general, autorilor medievali și în special lui Abelard este restrânsă, la fel cum sunt și traducerile operelor acestora. Dar acest motiv, singur, nu ar putea justifica importanța unei anumite traduceri, cum se întâmplă în situația de față, deoarece el ar putea justifica importanța oricărei traduceri. Cel de-a doilea motiv este specific pentru cartea lui Jolivet: aceasta, axându-se pe metoda lui Abelard, mai degrabă decât pe conținuturile doctrinare ale operelor ce ni s-au păstrat, ni-l prezintă ca pe un autor cu o operă unitară, măcar din punct de vedere metodologic: în teologie sunt aplicate artele din trivium. Astfel, având această carte drept bază a traducerilor ce vor urma, avem și o perspectivă unitară asupra autorului, în așa fel încât să putem ține seama de un anumit context conceptual. După cum precizează autorul însuși în cuvântul înainte la prima ediție: Credem, mai ales, că am furnizat un principiu unificator pentru înțelegerea gândirii lui Abélard, insistând asupra rolului fundamental jucat de practicarea și aprofundarea artelor limbajului, care o structurează și o inspiră în ceea ce are mai original de la un capăt la celălalt (Jean Jolivet, Abelard:artele limbajului și teologia, Ed. Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș, 2012, p. 6).

Din acest motiv Artele limbajului și teologia este un text deosebit de valoros și în contextul în care a apărut. Această tratare din perspectivă metodologică evidențiază influența pe care artele din trivium o au în raport cu teologia, în special cu felul în care aceasta va fi făcută în perioada scolastică. A urmări această legătură în cazul primului autor scolastic care folosește conceptul deteologie în sensul în care acesta va fi înțeles în tot restul Evului Mediu, nu poate decât să fie deosebit de importantă.