„[...] Uraganul s-a starnit pe cand ne aflam in fata unei insule unde ancorasem ca sa ne improspatam provizia de lemne si de apa. Si a bantuit cu atata putere, incat a smuls din pamant, cu radacina cu tot, si a imprastiat prin vazduh o multime de copaci nemaipomenit de grosi si de inalti. Cu toate ca multi dintre copacii aceia catareau cateva sute de chintale, nu le-ai fi dat nici in ruptul capului o asemenea greutate, fiindca pluteau la o neinchipuita inaltime, la cel putin cinci mile deasupra pamantului, din care pricina abia daca pareau ceva mai mari decat niste fulgi, care ar fi zburat prin aer.
Apoi, de cum s-a potolit furtuna, copacii au cazut cu varful in sus, fiecare la locul sau, prinzand de indata si radacini, astfel ca n-a mai ramas nici urma din prapadul de mai inainte. Doar cel mai urias dintre copaci s-a abatut de la regula aceasta. Cand a fost smuls din pamant de furia neasteptata a furtunii, in frunzisul lui tocmai se urcase un om cu sotia sa, dorind sa culeaga castraveti (caci pe meleagurile acelea ale lumii minunatul rod care poarta numele de castravete creste in copaci). Porniti in calatorie aeriana, ei au stat cuminti, ca berbecul lui Blanchard, dar datorita greutatii lor copacul s-a abatut putin de la pozitia lui initiala si a coborat la pamant orizontal. Prealuminatul catic al insulei isi parasise si el locuinta in timpul furtunii ca si ceilalti bastinasi, de teama sa nu fie ingropat sub daramaturi, si trecea tocmai prin gradina, indreptandu-se spre casa, cand copacul se prabusi cu vuiet si, din fericire, il lasa mort pe loc.“
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.