Presedintelui îi placea sa mai zaboveasca în pat. În semiobscuritate, cu perdelele groase, din catifea trase.
Îsi scoase încet piciorul din plapuma, Îl ridica putin pentru a-l privi mai bine cu dragoste: „Extraordinar picior!”
Brusc, amintirile navalira asupra sa. De aproape un an, acest adevarat fenomen se întâmpla cu o regularitate uimitoare. Chiar si pentru unul ca el, ceva nu era în regula. Nu îsi mai dadea seama ce anume, dar amintirile îl copleseau în episoade de serial: „De fapt viata mea bate orice telenovela!”