"Corabie fara panze si carma" are un mai apasat caracter liric-meditativ. Sunt evocari ale Clujului vechi, unde a copilarit Adrian Granescu, reconstituiri din cutele memoriei afective, ale unor strazi, cladiri prestigioase, figuri carismatice. Este vorba, mai ales, despre preotul Ionel, unchiul autorului, apoi despre imaginea patriarhala a tatalui, despre desfatarile curate ale lecturilor, despre calatoria "teleportata", care incepe in "Biroul parohial", un fel de spatiu miraculos, sustras timpului.
Cartea este rodul unei iubiri a Transilvaniei preotilor si a oamenilor simpli, a vechimii si temeiniciei acestora.