Utilizând numeroase date din domeniul neuroştiinţelor, Lise Eliot argumentează faptul că micile diferenţe existente la naştere între creierul băieţilor şi creierul fetelor se amplifică odată cu trecerea timpului, pe măsură ce părinţii, educatorii şi prietenii întăresc în mod inconştient stereotipurile de gen. Copiii înşişi exacerbează diferenţele dintre ei, exersându-şi în mod constant aceleaşi circuite nervoase şi ieşind doar rareori din zona de confort: băieţii sunt fascinaţi de maşini şi de jocul cu mingea, iar fetiţele se joacă ore în şir cu păpuşile.
Autoarea demontează stereotipurile, nuanţându-le: băieţii nu sunt, de fapt "mai buni la matematică", ci la anumite tipuri de raţionament spaţial. Fetele nu sunt din naştere mai empatice decât băieţii; lor pur şi simplu li s-a permis să îşi exprime mai mult sentimentele.
Desigur, genele şi hormonii joacă un rol important în crearea diferenţelor de gen, însă factorii sociali – felul în care le vorbim fetelor şi băieţilor noştri sau felul în care le încurajăm spiritul de aventură – se dovedesc a fi mult mai puternici decât am realizat până acum. Într-o lume din ce în ce mai complexă şi mai competitivă, trebuie să cultivăm mai mult inteligenţa emoţională a băieţilor şi înclinaţiile tehnice ale fetiţelor.
Aşadar, asumarea unui risc este calea către toate tipurile de câştig concret, dar este şi mai importantă pentru efectul produs asupra psihicului copiilor. Asumarea de riscuri şi câştigul construiesc ulterior încrederea, atribut care le lipseşte, adeseori, femeilor, dacă facem comparaţie cu bărbaţii cu abilităţi asemănătoare. Cum poţi să vorbeşti în faţa clasei, să ceri o mărire de salariu sau concediu de maternitate dacă nu ai acea încredere în tine care provine dintr-o lungă istorie de asumare a unor riscuri şi succese?
Fără îndoială, genul contează, în educaţie şi în tot ceea ce întreprindem ca fiinţe umane. Dar, dacă vom acorda atenţie diferenţelor dintre sexe, acest lucru va trebui făcut cu mare grijă. După ani întregi de drepturi şi oportunităţi inegale, nimeni nu vrea să piardă progresele făcute recent din cauza stereotipurilor distorsionate legate fie de băieţi, fie de fete. Adevărata provocare este aceea de a recunoaşte şi utiliza înţelegerea de care dispunem cu privire la diferenţele dintre sexe pentru a-i ajuta pe copii, fără a preschimba aceste diferenţe în profeţii autoîmplinite.
Lise Eliot a studiat la Universitatea Harvard şi şi-a luat doctoratul la Columbia University. Este profesor asociat la catedra de neuroştiinţe a Facultăţii de Medicină de la Universitatea de Medicină şi Ştiinţă "Rosalind Franklin" din Chicago. Este mamă a trei copii – doi băieţi şi o fată – şi autoarea cărţii What's Going on in There? How the Brain and Mind Develop in the First Five Years of Life.
Cuprins:
Mulţumiri
Introducere
1 Roz şi bleu în pântece
2 Sub păturica roz sau bleu
3 Jocul ca metodă de învăţare în anii preşcolari
4 Începerea şcolii
5 Miracolul cuvintelor
6 Sex, mate şi ştiinţe exacte
7 Dragoste şi război
8 Vremea armistiţiului
Note de final
Credite ilustraţii
Bibliografie
Nr. pagini: 592
Titlu original: Pink Brain, Blue Brain. How Small Differences Grow into Troublesome Gaps and What We Can Do About It
ISBN: 9789737074492
Format: 13x20 cm
An aparitie: 2011
Autori: Lise Eliot