Crima si pedeapsa

      Etalon al romanului dostoievskian, "Crima si pedeapsa" nu are nevoie de vreo recomandare speciala din partea criticului, el se recomanda singur ca o capodopera a literaturii ruse si universale, receptata ca atare pretutindeni, alaturi de "Don Quijote", "Hamlet", "Faust", "Rosu si Negru", "Razboi si pace", "Madame Bovary". Prin problematica pe care o întruchipeaza, Raskolnikov a devenit arhetipul intelectualului înzestrat, protestatar ispitit de teoria supraomului, înstrainat, în sensul modern al cuvântului, dar mai ales al celui care, savârsind o crima, îsi asuma, pâna la urma, si pedeapsa-ispasire. Romanul — de o expresie artistica magistrala, captivanta prin suspansul actiunii, ca si prin mixajul de real, fantastic si exceptional — prezinta starea (conditia) tragica a lumii, prin care se întrezareste totusi lumina, poate chiar lumina vechiului vis de aur al omenirii. Mai putem crede, azi, macar atât cât a crezut si Dostoievski?