"Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un cuptor,/ Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de ajutor;/ După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a plăcut,/ Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut,/ Pentru că l-a-ntors cu gura către vântul de apus,/ Ci era să fie bine spre miazăzi să-l fi pus;/ Altul viind zise iară: - Hogea, ce bine făceai/ Cătră răsărit cu gura cuptorul de-l întorceai;/ Altul iar îi zise: - Hogea, eu în locu-ţi de eram,/ Cuptorul spre miazănoapte cu gura lui îl puneam./ Văzând Hogea că la nimeni lucrul lui nu i-a plăcut,/ Îl strică ş-apucând iarăşi, pe rotile l-a făcut;/ Dup-aceea din prieteni în vreun fel de îi zicea,/ El se apuca îndată ş-într-acolo-l întorcea./ Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învârtit,/ Al fiecăruia gustul şi plăcerea i-a-mplinit/ Zicând: - Câtă osteneală pentr-un cuptor avui eu,/ Ca să-l fac pe gustul lumii, iar nu după placul meu." - Din nazdravaniile lui Nastratin Hogea
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.