Dintre marii dascali ai Blajului, Augustin Bunea a avut în postumitate cel mai vitreg destin. Apreciat de N. Iorga ca istoric erudit si informat al Transilvaniei, elogiat de mari personalitati ale vremii pentru talentul sau oratoric, opera sa nu a cunoscut nici o reeditare de mai bine de un secol de când a fost tiparita; nu s-a învrednicit nici de pomenirea si exegeza operei sale cu prilejuri festive, asa cum se obisnuieste în calendarul cultural al unui popor.
Augustin Bunea s-a nascut la 4 august 1857 la Vad, în Tara Fagarasului, de unde au venit la Blaj timp de doua secole si mai bine ierarhi ca întemeietorul Blajului, Inochentie Micu Klein, episcopul voievod, Mitropolitul Vasile Suciu, Vasilie Voda supranumit de Nicolae Iorga Mitropolitul Marii uniri, si atâtia dascali si carturari, începând cu Augustin Bunea, istoricul si oratorul, si terminând cu Virgil Fulicea, sculptorul. Tatal sau, Arsenie Bunea, era preot si îsi avea originea în Tilisca, satul frumos din Marginimea Sibiului; dupa mama era nepotul lui David baron Urs de Marginea, vestitul ofiter caruia îi va purta o vie admiratie toata viata. Îsi începe studiile în satul natal, în Vad, si le continua într-un sat vecin, Ohaba, unde încheie cursurile scolii primare. Gimnaziul îl urmeaza la Brasov, între 1870-1877, unde este coleg de clasa, de camera si bun prieten cu Andrei Bârseanu, viitorul scriitor si presedinte al Astrei. Din amintirile lui Andrei Bârseanu (v. Album în amintirea canonicului Augustin Bunea, Tipografia Seminarului Greco-Catolic, 1910, pp. 194-200), aflam ca a fost un elev eminent, cu rezultate stralucite, îndeosebi la literatura româna (profesorul îi lauda compozitiile scolare, iar în secret scria poezii) si la limba latina. Elevii citeau cu interes revista Convorbiri literare, si, dupa modelul ei, au tiparit câteva numere dintr-o revista scolara, Conversatiuni, în paginile ei colaborarea cea mai importanta era a lui Augustin Bunea; puneau în scena piese de teatru, si atunci când s-au gândit sa interpreteze teatru de Schiller, tot lui i-au repartizat rolul cel mai dificil, pe care l-a interpretat memorabil. Un moment important în biografia sa intelectuala este anul 1877, când se transfera la liceul din Blaj, unde erau profesori câtiva dintre cei mai învatati carturari ardeleni: Timotei Cipariu, Ion Micu Moldovan, Constantin Papfalvi s.a. Remarcând calitatile intelectuale si sufletesti ale tânarului fagarasean, îl trimit la studii la Roma, la De propaganda fide, acolo unde si-au desavârsit învatatura marii sai înaintasi, începând cu reprezentantii Scolii Ardelene.