Umorul, satiricul si grotescul au fost dintotdeauna, în volumele sale de versuri, în Levantul si-n Orbitor, în Enciclopedia zmeilor si-n De ce iubim femeile, a doua coardã la arcul lui Mircea Cãrtãrescu, alãturi de cea oniricã si vizionarã. În Frumoasele strãine ele sunt coarda dintâi. Putine cãrti din literatura românã de azi îi pot sta alãturi ca naturalete a povestirii si ca ubicuitate a comicului, întins pe toate registrele, de la zâmbetul discret la râsul cu lacrimi.
Cele trei povestiri unite de aceeasi voce narativã, destinsã si fireascã, sunt filme cu camera în mânã, fãrã nici o emfazã, mizând pe sinceritate si simplitate. Sunt road movies, mai scurte sau mai lungi, cu scriitori, artisti vizuali, politisti si criminali, studente si responsabili culturali, fantome si cineasti, risipiti într-o lume mereu surprinzãtoare.
Mircea Cartarescu s-a nãscut în 1956 la Bucuresti. A urmat cursurile Facultãtii de Filologie a Universitãtii din Bucuresti si a debutat ca poet, publicând câteva volume de versuri, marcate de spiritul a ceea ce critica literarã a numit „generatia optzecistã“. Treptat, s-a îndepãrtat de poezie, dedicându-se aproape exclusiv prozei.