In vino duplicitas

Are numai douazeci si sase de ani, un rar intalnit simt al gustului sustinut de o memorie uluitoare, o mare pasiune pentru cele mai distinse vinuri si un curaj nebun. Si-a facut o intrare spectaculoasa in scena emblematicelor case de licitatii si in imperiul celebrelor crame seculare si a devenit rapid principalul furnizor de vinuri rare al elitei americane. Desigur, se numeste Rudy Kurniawan.
Un jurnalist incapatanat, un miliardar nascut in Kansas, un tanar procuror pasionat de vin, un agent FBI vesnic nemultumit si cea mai uluitoare frauda din istoria mondiala a vinului: oare Rudy Kurniawan, tanarul domn cu maniere perfecte, era escrocul? Sau se lasase prins intr-o cursa? Intrase constient in turnirul de vanitati al machomiliardarilor din cultura care l-a educat, ale carei forte l-au si distrus?

Cele mai speciale vinuri care au supravietuit trecerii timpului vor avea intotdeauna intelepciunea de a sopti cuceritor, cu speranta ca pasionatii de vin si colectionarii vor putea sa distinga soaptele mincinoase.

„In cele din urma Rudy Kurniawan si-a facut aparitia, isi aminteste Meadows. Adusese o sticla de Dujac. Apoi, cu un gest degajat, a pus pe masa o a doua sticla: un «Romanee-Conti ’99» – nu, nu 1999, ci 1899. Parerea lui Meadows este ca a oferi in felul acesta o sticla de vin vechi de peste o suta de ani – mai ales cand este vorba despre unul dintre cele mai apreciate vinuri din lume – dovedeste o lipsa de respect. Un astfel de vin este destinat numai unor evenimente extraordinare. Cu conditia sa fie autentic.“ Peter Hellman

La inceput nu a fost necesar sa recreeze sticlele, pentru ca avusese la dispozitie suficiente sticle ramase de la degustari. Nu este ceva neobisnuit sa pastrezi sticla unui vin de soi pentru a-ti aduce aminte de o anumita degustare. Si Rudy facea exact acest lucru. Privind o sticla goala, el stia ce ar trebui sa faca pentru a-i reproduce continutul. Experienta il ajuta sa gaseasca mereu combinatia potrivita folosind vinurile pe care le avea la dispozitie, unele invechite, altele mai noi, fiecare adaugand savoarea necesara, gustul unui vin baut candva fiind astfel reconstituit. Procesul era solicitant, incitant, captivant si amuzant – si crea o dependenta deloc neglijabila. Mai precis, era ceea ce grupul lui de pasionati de vin parea sa-si doreasca in secret.

„Cautam cateva sticle de «Chambertin 1955» pentru Jay, insa nu exista niciuna la vanzare, nicaieri in lume“, povesteste Levy. „Degustasem candva acest vin impreuna cu Rudy, asa ca l-am sunat sa-l intreb daca nu cumva avea o sticla sau doua pe care le-as fi putut cumpara direct de la el.“

„Amice, ai mare noroc“, i-a spus Kurniawan lui Levy. „Am un OWC intreg, sigilat [Original Wooden Case]. Dar nu am de gand s-o vand decat daca o cumperi pe toata.“ Levy a cumparat cutia si a dus cateva sticle la petrecerea lui McInerney. Erau „fantastice“. Iar cand McInerney i-a facut lui Levy o vizita la Los Angeles, au mai baut cateva. Levy a spus despre acest vin ca „este capabil sa sudeze prietenii“.