Istoria tinutului Herta pana in anul 1940

Lucrarea profesorului IOAN MURARIU, doctor în științe istorice, vine să umple un gol în istoriografia noastră actuală. Din 1940 (până la această dată nu s-a pus problema tratării distincte a unui teritoriu românesc) și până astăzi nu există despre Ținutul Herța nicio lucrare monografică. Așa cum relevă, pe bună dreptate, autorul, în Introducerea sa succintă, dar consistentă, „niciodată în manualele școlare nu s-a scris un rând despre pierderea Ținutului Herța, în același timp cu Basarabia și nordul Bucovinei. Mai mult decât atât, Ținutul Herța nu a fost menționat nici măcar pe o hartă didactică între teritoriile răpite României în cursul anului 1940”.

Spre a remedia această lacună importantă și a preveni orice interpretare eronată, falsă, ori simplele presupuneri și speculații ale nespecialiștilor, nu atât din țară, cât mai ales de peste hotare, dorind să ofere cititorului posibilitatea de a cunoaște realitatea istorică a trecutului în toată veridicitatea sa, istoricul Ioan Murariu – care ne-a obișnuit în ultimele decenii cu studii și lucrări de o înaltă probitate și responsabilitate în cercetarea și relevarea adevărului, cu meticulozitatea și rigurozitatea științifică ce i-au devenit caracteristice – explorează și sintetizează elementele definitorii ale evoluției Ținutului Herța, din Antichitate și până în 1940, anul ocupării și anexării sale abuzive de către trupele sovietice.

În acest scop, autorul utilizează critic o bogată literatură de specialitate, românească și străină – colecții de documente, catagrafii, cronici, recensăminte, mărturii de epocă, dar mai ales documente de arhivă – ordonându-și rezultatele cercetării sale într-o densă și complexă lucrare monografică ce vizează întreaga istorie a vieții materiale și spirituale a locuitorilor herțeni, istorie ce se integrează Moldovei, în mod organic, în întregul Ev Mediu, apoi, în epoca modernă, statului român unitar.

Reconstituirea obiectivă, „sine ira et studio”, a trecutului istoric se face printr-o competentă și elevată cercetare și selectare a faptelor, proceselor, evenimentelor istorice reprezentative, cu caracter economic, social-politic, demografic, cultural, religios, din care, fără ca autorul să angajeze niciun fel de polemică, reiese în mod convingător, indubitabil, apartenența qvasi-totală a Ținutului Herța la civilizația și spiritualitatea românească, prin conținutul etnic, lingvistic, confesional al populației, prin întreaga sa evoluție istorică.

Textul propriu-zis al lucrării este exprimat într-un limbaj științific, sobru, limpede, firesc, antrenant și, totodată, fiecare pagină este însoțită de un aparat critic, bine dozat și solid argumentat, cu izvoare și lucrări de specialitate, oferindu-i, astfel, cititorului posibilitatea să verifice el însuși cele scrise.

Ceea ce sporește considerabil valoarea lucrării – constituind, în același timp, cea mai veritabilă concluzie asupra caracterului românesc al Ținutului Herța, cel puțin în toată evoluția sa, din Antichitate și până în anul 1940 – este ultimul capitol, Anexe, din care orice om de bună credință, specialist sau simplu cititor, poate constata fără niciun efort, decât acela de a afla din graiul fidel, imparțial, al documentelor de epocă, faptul esențial că, de pildă, stăpânii de pământ, numele oamenilor și ale satelor, bisericile – cu hramurile lor numite după tradiție românească – precum și ctitorii acestora, structura demografică radiografiată pe criterii etnice și confesionale, personalitățile vieții culturale și creațiile reprezentative ale acestora, totul și toate arată caracterul românesc al Ținutului Herța până la 1940.

Ne aflăm, așadar, în fața unei lucrări ce merită să vadă, cât mai repede și în condiții grafice corespunzătoare, lumina tiparului, într-un număr suficient de exemplare, spre a ajunge în toate bibliotecile și în toate județele țării.

Prof. univ. dr. MIHAI IACOBESCU

 Decanul Facultății de Litere și Științe 
al Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava