La rascruce de vanturi

La rascruce de vanturi, singurul roman al lui Emily Bronte, descrie dragostea intensa si aproape demonica dintre Catherine Earnshaw si Heathcliff, un copil de tigan gasit si crescut de tatal ei. Dupa moartea domnului Earnshaw, Heathcliff este umilit de Hindley, fratele lui Catherine, gelos pe afectiunea pe care parintele sau i-o purtase orfanului, in ciuda lipsei de educatie si de maniere a acestuia. Intre timp, Catherine se descopera atrasa de Edgar Linton, fiul unui mic nobil vecin, care o impresioneaza prin blandetea si comportamentul sau aristocratic. Crezand ca iubita lui nu-i impartaseste sentimentele, Heathcliff paraseste Wuthering Heights, resedinta izolata a familiei, si revine cativa ani mai tarziu ca un om bogat si rafinat, nerabdator sa se razbune pentru fostele sale suferinte.
 
Structura narativa complexa, emotiile violente, descrierile evocatoare ale tinuturilor mlastinoase singuratice si maretia poetica a viziunii autoarei fac din acest roman unic o capodopera a literaturii engleze.
 
Emily Bronte a privit lumea sfasiata de un imens haos si a simtit inlauntrul sau puterea de a o uni intr-o carte. Aceasta uriasa ambitie se simte in fiecare pagina a romanului La rascruce de vanturi. - Virginia Woolf
 
Emily Bronte ne-a lasat cateva poeme si una dintre cele mai frumoase carti ale literaturii din toate timpurile. Poate cea mai frumoasa, cea mai profund violenta dintre toate povestile de dragoste. - Georges Bataille
Fragment din romanul "La rascruce de vanturi" de Emily Bronte:
 
„- Mi s-a parut un lung sir de ore, mormai ea plina de indoieli, negresit a trecut mai mult. Mi-amintesc ca eram in salon, chiar dupa cearta dintre ei, si Edgar a avut cruzimea sa ma provoace, iar eu am fugit disperata in camera asta. De cum am incuiat-o m-a invaluit o negura si-am cazut pe podea, - n-am mai putut sa-i explic lui Edgar ca eram convinsa c-o sa fac o criza sau o sa innebunesc de-avea sa ma mai chinuie! Nu-mi mai puteam controla nici mintea, nici glasul, iar el probabil ca nu-mi banuia agonia - abia am reusit sa scap de el si de vocea lui. Cand mi-am revenit suficient sa vad si sa aud, incepea sa se lumineze de ziua; si-o sa-ti spun, Nelly, ce-am crezut si la ce m-am tot gandit, de-am zis ca mi-am pierdut mintile. Mi s-a parut, asa cum stateam eu jos, cu capul lipit de piciorul acelei mese si putand deslusi cu greu patratul cenusiu al ferestrei, ca ma aflu in patul cu tablii de stejar de acasa, si-mi simteam sufletul sfasiat de o durere de care la trezire nu mi-am mai amintit nimic; am stat si m-am gandit ce-o putea fi, si dintr-odata nu am mai stiut nimic din ultimii sapte ani! De parca nici n-ar fi existat. Eram din nou copila, tata tocmai fusese ingropat, si chinul imi era provocat de hotararea lui Hindley de a ma desparti de Heathcliff - pentru intaia oara fusesem parasita - si tocmai ma trezeam dintr-un somn chinuitor dupa o noapte de plans. Am ridicat mana sa deschid tablele patului si-am dat de masa. Mi-am trecut mainile peste covor si-atunci mi-au revenit brusc toate amintirile - suferinta mi se transformase in disperare; nu stiu sa-ti spun de ce ma simteam asa de nenorocita, probabil avusesem o criza de nebunie, ca alt motiv nu poate fi. Gandeste-te numai: la doisprezece ani am fost smulsa de la Wuthering Heights si despartita de toate amintirile, de tot ce aveam - adica de Heathcliff, caci asta era el pentru mine in acea vreme - si am fost transformata in doamna Linton, stapana de la Thrushcross Grange, si sotia unui strain - o exilata, renegata de tot ceea ce insemnase viata mea pana atunci.”