"Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,/ Unde cură-n poale un râu mititel,/ Plânge şi suspină tânăra domniţă,/ Dulce şi suavă ca o garofiţă;/ Căci în bătălie soţul ei dorit/ A plecat cu oastea şi n-a mai venit./ Ochii săi albaştri ard în lăcrimele/ Cum lucesc în rouă două viorele;/ Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,/ Rozele şi crinii pe faţă-i se-ngân./ Însă doamna soacră lângă ea veghează/ Şi cu dulci cuvinte o îmbărbătează.[...]" - Muma lui Ştefan cel Mare
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.