Linistea inimii. Reflectii ale Mintii Christice partea a 2-a

       Linistea este esenta inimii. Nu poti fi prezent în inima ta, daca nu te ierti pe tine însuti si nu-i ierti pe ceilalti. Nu poti fi prezent în inima ta, daca esti îngrijorat sau furios. Nu poti fi prezent în inima ta, daca respiratia îti este superficiala sau laborioasa.
       Atunci când respiratia ta e laborioasa, gândirea îti este dirijata de frica si neliniste. Starea mintii tale îsi are radacinile în trecut sau în viitor. Te concentrezi pe ceea ce fac alti oameni, pe cum sa faci ca sa te adaptezi lor, sau sa te aperi de faptele lor. Ridici în jurul inimii tale o fortareata construita din gânduri. Respira adânc si întoarce-te în inima ta.
       Nu poti privi totul cu compasiune, decât daca te întorci în inima ta. Iar cel care nu priveste cu compasiune, nu vede lucrurile asa cum sunt. Tot ceea ce percepe, nu e nimic altceva decât o facatura, o hiperbola.
       Când te întorci în inima ta, te afli în linistea din care vin toate sunetele. Ca o barca pe ocean, simti valurile care unduiesc dedesubtul tau. Te misti împreuna cu valurile, dar stii ca nu esti valurile. Gândurile vin si pleaca, dar stii ca nu esti gândurile tale. Ramâi în cadrul fluxului si refluxului, iesind si intrând, simtind contractia si expansiunea gândului.
       Dedesubtul mintii care gândeste, se afla constienta pura, care nu judeca. De îndata ce descoperi aceasta constienta, intri în inima. Atunci, a da si a primi nu mai necesita nici un efort.