Lupul de stepa

Incapabil sã savureze bucuriile mãrunte ale vietii, din ce în ce mai solitar si mai izolat de lume, Harry Haller începe sã semene tot mai mult cu un „lup de stepã“. Singura solutie pe care o întrevede este sinuciderea, însã teama de moarte îl împiedicã sã meargã pînã la capãt. Întîlnirea cu Hermine, omologul sãu feminin, reprezintã o adevãratã initiere, o tulburãtoare cãutare a echilibrului fragil dintre corp si spirit, fãrã de care fiinta umanã nu poate atinge perfectiunea.

„Sã mai spun oare cã Lupul de stepã este o operã care, în privinta îndrãznelii experimentale, nu e cu nimic mai prejos decît Ulise sau Falsificatorii de bani? Dupã mult timp, Lupul de stepã m-a învãtat din nou ce înseamnã a citi.“