Magellan

În 1518, Magellan îl convinge pe regele Spaniei, Carol Quintul, să întreprindă un proiect nebunesc: „Există o strîmtoare între Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. O ştiu. Cunosc locul unde se află. Daţi‑mi o flotă şi vă voi arăta calea de trecere, pornind de la răsărit spre apus, pentru a ocoli întreg Pămîntul”. În anul următor va porni în ultima sa călătorie, intrînd în legendă şi în panteonul marilor nume care au lărgit limitele cunoaşterii pentru întreaga umanitate. Un formidabil roman de aventuri în care Magellan dovedeşte că „o idee, dacă e purtată de aripile geniului, dacă e dusă mereu şi hotărît înainte de o pasiune, se vădeşte la urmă mai puternică decît toate elementele naturii, că un singur om, cu scurta şi trecătoarea sa viaţă, poate transforma într‑o realitate şi într‑un adevăr nepieritor ceea ce fusese numai o dorinţă, numai un vis pentru sute de generaţii”.

„O reconstituire magistrală, extrem de interesantă, în primul rînd, pentru relatarea uneia dintre cele mai mari realizări din istoria omenirii şi, în al doilea rînd, pentru portretul viu al unei figuri tragice, Magellan, singuratic şi neînţeles, care în final nici nu ajunge să-şi primească răsplata ca recunoaştere a faptei măreţe şi curajoase pe care a gîndit-o şi a împlinit-o. O lectură fascinantă şi instructivă prin minuţiozitatea cu care sînt descrise greutăţile întîlnite şi înfruntate, de la primul pînă la ultimul pas. O carte ce va dăinui.” (Kirkus Reviews)

„Impresionant şi încîntător. Aceste adjective nu sînt doar nişte laude superficiale. Zweig poate fi deosebit de atractiv acum pentru că nu a fost un creator de idei măreţe, ci mai degrabă un bun povestitor şi un observator pasionat şi atent al obiceiurilor, slăbiciunilor, patimilor şi greşelilor.” (The New York Times)

„Stefan Zweig a preţuit imperfecţiunile banale şi aspiraţiile zadarnice ale bărbaţilor şi femeilor pe care îi analiza cu atîta afecţiune şi înţelegere.” (The Times Literary Supplement)