Medgidia, orasul de apoi

       In anii ’40 ai secolului trecut, in Medgidia totul este calm si fiecare pare sa-si vada de treburile lui, pina cind ecoul razboiului ajunge si aici. Micul tirg este brusc insufletit de pasiuni omenesti si de lupte politice cu mize mai mici sau mai mari. In decorul sau autorul „filmeaza”, cu maxima acuitate si fidelitate a imaginii, secvente memorabile din vremea razboiului, a rebeliunii legionare ori a ocupatiei sovietice. Mersul implacabil al istoriei se reflecta, amplificat pina la teroare sau chiar pina la grotesc, in viata locuitorilor, schimbindu-le uneori definitiv destinul.

     „Cristian Teodorescu din Medgidia, de profesie croitor literar, a taiat o bucata din Dobrogea si a facut din ea un costum impecabil, asa cum se purta pe vremea marilor scriitori. Trebuie spus ca Dobrogea are stofa, iar cine nu stie nimic despre cum poti ramine fermecat de praful, apele, oamenii si de infinitele ei povesti are acum o buna ocazie sa afle. Cele o suta de triburi ale Dobrogei fac impreuna un mic Babilon fratern si isi traiesc, netulburate, tihna de o mie de ani. Teodorescu a avut noroc si le-a fotografiat in secunda miraculoasa a copilariei lui. Dupa aceste imagini rare a cusut apoi o carte extraordinara, ajunsa la moda inca din tipar.” (Doru Buscu)