Mircea cel Mare si luptele sale cu turcii

        Ati aflat deja de la scoala despre Mircea cel Batrân, domn al Tarii Românesti (adica al Munteniei), care a domnit între 1386 si 1418, ducând lupte grele cu turcii. Apoi, probabil ati citit sau poate chiar ati învatat pe dinafara, din Scrisoarea III a lui Eminescu, superba evocare a bataliei de la Rovine: înainte de înfruntare, sultanul îl sfideaza pe Mircea cu aceste cuvinte: „Si, purtat de biruinta, sa ma-mpiedic de-un mosneag?“ Iata ca si genialul Eminescu s-a înselat asupra întelesului epitetului „cel Batrân", caci pe vremea lui, la noi, cercetarile istorice erau abia la început! În realitate, la Rovine, Mircea era foarte tânar. „Cel Batrân“ i s-a zis în veacurile urmatoare, când au ajuns în scaunul Tarii Românesti si alti domnitori purtând (sau luând la înscaunare) acest nume. Atunci când se pomenea de primul voevod Mircea, de marele Mircea, i se spunea „cel Batrân“, adica „cel Vechi“, cel din vechime. Asta înseamna „cel Batrân“. Sa stiti, de asemenea, ca datorita înfaptuirilor si a nobletei caracterului sau i s-a mai zis si „cel Mare": Mircea cel Mare. Veti judeca si voi, din povestirea care urmeaza, daca e vrednic sa i se spuna astfel.

Djuvara Neagu s-a nascut la Bucuresti în 1916, într-o familie de origine aromâna asezata în tarile române la sfârsitul secolului al XVIII-lea, care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati si universitari. Licentiat în litere la Sorbona (istorie, 1937) si doctor în drept (Paris, 1940).