Structurat pe teme, idei si solutii prezente in mai toate productiile din ultimul deceniu si discutind despre nostalgie, modalitati de socializare, emigratie, moarte, obsesia istoriei recente, relatia parinti-copii, umor-drama, prezenta sau absenta genurilor in acceptiunea lor traditionala, volumul abordeaza productiile Noului cinema romanesc, revelind apropieri nebanuite intre ele. Cele zece studii critice confirma ca noua generatie de cineasti nu este una spontanee, aparuta intr-un pustiu cinematografic, si ca Noul val nu este intilnirea intimplatoare a unor personalitati care nu au nimic in comun.