Paltonul cu gaica

MIHAIL ŞIŞKIN s-a născut în 1961, la Moscova, iar după absolvirea Institutului Pedagogic de Stat a lucrat ca ziarist şi apoi ca profesor de germană şi engleză. La doar doi ani după debutul său literar, petrecut în anul 1993, cu volumul de scurte povestiri Urok kalligrafii, s-a stabilit în Elveţia, la Zürich, unde lucrează ca interpret pentru azilanţii vorbitori de limbă rusă.

Este scriitorul căruia i s-au acordat cele trei mari premii literare ruseşti: Russkii Buker în 2000, pentru Luarea Ismailului (apărut, în traducerea Antoanetei Olteanu, în 2016, la Curtea Veche Publishing), Naţionalnîi bestseller în 2005, pentru romanul Părul Venerei (tradus în română de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2013), şi Bolşaia kniga în 2011, pentru romanul Scrisorar (tradus în română de Antoaneta Olteanu, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2012).
Trei dintre cele mai traduse opere ale sale au fost dramatizate și puse în scenă: Luarea Ismailului la Teatrul MOST, Scrisorar la Teatrul de Artă din Moscova, iar Părul Venerei la Atelierul „Piotr Fomenko“.
Câștigătorul celor mai mari trei premii literare decernate în Rusia, Mihail Șișkin trăiește în prezent în Elveția. Critic al trecutului sovietic, dar și al actualului regim de la Kremlin, acest scriitor continuă marea tradiție a literaturii ruse, pe care o consideră o „formă netotalitară de existență a conștiinței în Rusia“.
Mihail Șișkin este unul dintre acei ruși care își părăsesc patria, aproape niciodată altceva decât o Rusie-închisoare, dar nu și rusa, unealta fundamentală a existenței lor ca scriitori. Tot în rusă au fost scrise și prozele și eseurile din acest volum, care are înfățișarea unui plonjeu realizat atât în adâncurile marii istorii, cât și în cele ale istoriei sale personale. Șișkin alcătuieşte, din fărâme de realitate, de experiențe umane și de evenimente politice, o țesătură densă și complexă care declanșează meditații despre traumă, despre adevăr și minciună, despre identitate și, firește, despre notorietatea literaturii sale. Acestea sunt doar câteva dintre temele acestei cărţi, firește, seducătoare, dar nu mai puțin seducătoare sunt poveștile în sine, nu mai puțin seducătoare sunt personajele şi nu mai puțin seducător este stilul, stilul lui Șișkin.
„Cel care scrie este o verigă de legătură între două lumi: între lumea nereală a vieții, unde totul e trecător, fugar, muritor și dispare fără urmă, ca o secundă care tocmai s-a dus sau ca mii de generații care au dispărut într o clipită, și lumea cuvintelor demne de credință, care împrăștie elixirul tinereții veșnice…“
MIHAIL ȘIȘKIN