Parintele Arsenie Boca. Marturia mea

      Zicea Părintele Arsenie: "Mă, eu nu am pretenţie să mă înţeleagă cei mai mulţi. Căci fiecăruia ni S-a dăruit Duh Sfânt cât ne-a rânduit Hristos. Însă, cum zice sfântul apostol Pavel, în măsura în care am suferit Cruce, pentru numele Lui, aşa vom fi şi răsplătiţi de Dumnezeu."
De aceea el mulţumea lui Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru fiecare spin al Crucii.
Mai zicea ceva înfricoşător: "Pe mine, pentru jertfa Brâncovenilor, m-a semănat Dumnezeu la voi." Ce mare taină! Dar câţi o pot crede?
Părintele Arsenie, când m-a văzut, după ce am intrat, s-a dat jos de pe schelă şi mi-a zis: "Bine ai venit, Petre". Mi-a zis pe nume!
Părintele purta ochelari fumurii. Atunci s-a întâmplat minunea cea mai mare. Am văzut venind, de la ochii sfinţiei sale, spre ochii mei, două funii de foc!
Eu m-am minunat tare, însă el mi-a reprodus gândul şi mi-a zis: "De ce zici aşa, Petre? Doamne ce ochi minunaţi are părintele Arsenie?! Uite, sunt ochi ca şi ochii tăi." Apoi şi-a luat ochelarii de la ochi. Luminile cereşti au dispărut.