Politica externa romaneasca

     Lipsită de viciile triumfalismului, al abordărilor patriotarde sau partizane, lucrarea domnului dr. Ştefan Năstăsescu se înfăţişează cititorului ca un studiu obiectiv, fundamentat pe aparate argumentative factuale. Pe întregul parcurs al însemnărilor, autorul pare a dori să transmită, în mod explicit sau sugerat, o serie de mesaje cu conţinut major. Primul este că, văzută ca fiind, în ultimă instanţă, o emanaţie a geniului politic al poporului român, politica externă românească este o instituţie bimilenară, cu o durată de existenţă ce se suprapune pe cea a poporului român însuşi; al doilea, că ea a servit, alături de celelalte instituţii perene – Armata Română şi Biserica Română – drept stâlp de susţinere a dăinuirii neîntrerupte a naţiunii; al treilea, că orice acţiuni şi atitudini de politică externă românească nu pot fi înţelese decât prin desluşirea conceptelor de bază ce le justifică şi le motivează; al patrulea, că politica externă românească se manifestă în mod suveran, însă în limitele şi cu respectul legalităţii internaţionale, fără trufie, aroganţă, ipocrizie sau duplicitate – artificii total străine de natura şi spiritualitatea sa şi a poporului pe care îl serveşte.
    În viziunea autorului, politica externă românească nu se erijează ca fiind singulară sau originală, ci se prezintă ca o instituţie socio-politică matură, credibilă în ochii cancelariilor de stat străine, deschisă conlucrării pentru atingerea scopurilor comune şi profund ataşată conceptelor democratice ale respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.