Marile zboruri ale poeziei mecedonskiene, obsesia, sensul sau urcator, alergator pe margini de prapastii, dar tintit "neincetat catre cer, patrie pierduta dupa care singur poetul mai suspina inca", proiectarea "sufletului spre perihelia lui", sub semnul unui fascinant Excelsior, apartin, asadar, unui univers unitar in miscarea sa ascensionala, din impulsiunea caruia poetul face insasi maxima existentei sale.