Elementul specific bucătăriei greceşti îl constituie ospăţul comun, bucuria de a împărtăşi. O altă caracteristică este simplitatea mâncărurilor, modul necomplicat, dar rafinat de a prepara şi de a consuma hrana. Nu am putea vorbi despre bucătăria din ţara lui Homer, fără a aminti de „lichidul de aur”, „darul zeilor”, polivalentul ulei de măsline şi iscusinţa cu care acest popor foloseşte ierburile şi mirodeniile proaspete. Bucătăria grecească, ale cărei rădăcini se pierd în negura vremii, este la rândul ei influenţată de culturile vecine din Orientul Mijlociu, Balcani, Turcia. Extinderea imperiului Elen spre India, sub Alexandru Macedon, perioada de sub stăpânirea romană, evoluţia Imperiului Bizantin sunt doar câteva „evenimente” care şi-au pus amprenta pe cultura poporului grec, deci inclusiv pe tradiţiile sale culinare.
De la greci ne vine tichia de bucătar! În mănăstirile ortodoxe greceşti din Evul Mediu, călugării însărcinaţi cu prepararea hranei, purtau nişte pălării asemănătoare, înalte şi albe. De la greci am moştenit prima carte de bucate! Archestratos, un gurmand grec, care trăia prin anii 330 î.e.n., a vrut să arate importanţa artei culinare în viaţa societăţii greceşti şi a scris prima carte de artă culinară. Tot bucătăria grecească este aceea care a împrumutat-o serie de reţete şi de principii bucătăriei vegetariene.
Scrie un review
Review-ul a fost trimis cu succes.