Traducere din limba franceza si note de Ileana Cantuniari. Premiul Nobel pentru Literatura, 2008.
Impletind admirabil fictiunea cu
autobiografia,
Ritornela foamei (2008)
reconstituie din
frinturi de
amintiri de o
intensitate tulburatoare povestea vietii unei tinere parizience de origine mauritiana
si atmosfera anilor dinaintea
si din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fara a se lasa prins in capcana unei cronici de epoca, Le Clezio isi concentreaza intreaga atentie asupra lui Ethel Brun – imagine fidela a mamei scriitorului –, dezvaluindu-i cu o uimitoare subtilitate sentimentele
si aspiratiile, conturind personajele ce si-au lasat amprenta asupra personalitatii ei
si mica societate burgheza, mediocra, care o inconjoara, minata de vesnice resentimente fata de straini
si de evrei
si indreptindu-se in mod iminent spre dezastru.
Cu virtuozitatea unui maestru al cuvintelor, Le Clezio surprinde angoasa acestei adolescente sacrificate pe altarul familiei
si al razboiului, foamea obsesiva dupa iluziile destramate ce insoteste fiecare moment al existentei sale ca o muzica discreta
si staruitoare, o ritornela de o gravitate melancolica.
„Intensa, sumbra
si luminoasa totodata,
Ritornela foamei este cartea sfisietoare a unui fiu, Le Clezio, scrisa in amintirea unei fete care a fost fara voia ei o eroina, mama
sa.” (Lire)
„Le Clezio este un scriitor al inovatiei, al aventurii poetice, al extazului senzual, explorator al unei umanitati aflate dincolo de
si sub civilizatia
dominanta.” (din comunicatul Comitetului Nobel
pentru Literatura, 2008)
„Sub pretextul povestii lui Ethel, adolescenta in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Le Clezio se intoarce cu discretie
si emotie asupra propriilor
amintiri.” (Le Monde des Livres)
„Scriitura mea e pretutindeni, nu are cum sa inceteze. E mai vasta decit foaia de hirtie care o cuprinde: scriu cu cele doua picioare cind merg, cu dintii cind maninc. Scriu cu intregul meu corp, cu trupurile femeilor, cu durerea, cu placerea, cu rasuflarea mea. Si, la rindul meu, sint tot timpul scris de catre lume, fara a ma putea
impotrivi.” (
J.M.G. Le Clezio)