Jean d’Ormesson (1925–2017) este una dintre marile figuri ale literaturii franceze contemporane. Romancier, eseist şi filozof, este adesea evocat ca eternul „fericit“, graţie seninătăţii sale îndelung hrănite cultural. Născut la Paris, într-o familie aristocratică, în care vederile de dreapta şi de stânga se calibrau reciproc prin filtrul catolicismului, contele Jean Bruno Wladimir François de Paule Le Fèvre d’Ormesson a studiat filozofia la École normale supérieure. Între 1974 şi 1977 a condus prestigiosul cotidian Le Figaro. În 1973 a devenit membru al Academiei Franceze, preluând fotoliul lui Jules Romains, după ce obţinuse, în 1971, marele premiu pentru roman al Academiei Franceze, pentru La Gloire de l’Empire.
E X I S T Ă U N S I N G U R R O M A N –
Ș I Î I S U N T E M C Â N D A U T O R I , C Â N D P E R S O N A J E :
I S T O R I A . O A M E N I I F A C I S T O R I A ,
D A R N U Ș T I U I S T O R I A P E C A R E O F A C .
„Știți ce fac, ce n-am încetat niciodată să fac? Să mă schimb. Ca universul, ca viața, ca timpul, mă schimb și rămân același. Sunt totdeauna aici, iar voi nu mă recunoașteți. Cel mai adesea când mă vedeți pe stradă, într-un palat, la televizor, la birou sau în fotografii vechi, asta ziceți: «Ah! Cum s-a schimbat...». Întotdeauna m-am schimbat. Odată cu vârsta, mă schimb din ce în ce mai repede.“ – JEAN D’ORMESSON
Cu o ironie agreabilă, o poveste intelectuală semnată
Jean d’Ormesson. Ultima.
Editie: Brosata/Mata
An aparitie: 2019
Limba: Romana
Autori: Jean d’Ormesson
ISBN: 9786068977331
Format: 13x20
Nr. pagini: 272
Colectia: Savoir-Vivre. Baroque