Suferinta ca binecuvantare

              Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa nu are nevoie de prezentari. Pâna si papa de la Roma si presedintele Americii au stiut de marturisitorul român care a petrecut în puscariile ceausiste 22 de ani. În timpul ultimei arestari (1979), Ronald Reagan, Papa Ioan Paul II, Margaret Thatcher, alaturi de alte personalitati polititce si culturale din Occident, au facut demersuri pentru eliberarea parintelui. Aceste demersuri au fost încununate de succes, dar, dupa eliberare, parintele a fost silit sa paraseasca România. Asa a ajuns în America, în Washington, unde a întemeiat o obste ortodoxa si organizatia internationala Romfest, pe care a condus-o pâna la moarte.
              Cartea de fata cuprinde cuvântarea parintelui Calciu – nepublicata pâna acum –, rostita cu ocazia primei invitatii oficiale în România, în 1995. Este o marturisire patrunsa de bucuria revederii, de adierea libertatii de a spune lucrurilor pe nume a unui om care si-a petrecut un sfert din viata în închisoare din cauza cuvântului. De la vârsta ecleziastului, suferinta nu mai produce ura, ci devine o binecuvântare, un loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu. Nu trebuie sa-L rugam pe Dumnezeu sa ne îndeparteze suferinta, ci trebuie sa-L rugam sa patrunda în suferinta noastra si sa o umple de Sine |nsusi, sa o îndumnezeiasca – este îndemnul parintelui.