Sufletul meu, temnita mea

     Cartea se incadreaza intr-o zona mare de interes, imbina viata duhovniceasca cu problemele psihologice. Se citeste cu multa atentie si e bine ca repeta unele fraze sau idei, (desi pentru unii poate va parea suparator) ca asa se pot retine mai usor si daca nu le-ai inteles prima data le intelegi intr-un tarziu.
      E o carte din care poti intelege multe despre sufletul tau, poti intelege de ce reactionam noi oamenii intr-un fel si nu in altul, in diferite situatii, si care e calea cea mai buna de a scapa de ranile sufletesti sau de a vindeca ranile acumulate ani de-a randul.
      In opinia psihologilor, numai o zecime din om este constient, noua zecimi fiind subconstient si inconstient. Acum, exemplul pe care il da arhim. Simeon e foarte pe inteles. El spune asa: sa ne inchipuim ca avem un lac a carui adancime nu o cunoastem si a carui apa nu-i deloc limpede. Punem un pepene in acest lac. El va pluti, iar partea care este in afara sa consideram ca este o zecime din pepene, iar cele noua zecimi sunt in apa. Asadar, doar o zecime se vede din pepene, restul de noua zecimi nu se vad. Facand acum o analogie cu sufletul omului, doar o zecime din suflet alcatuieste constientul, adica ceea ce vedem, ceea ce stim si controlam. Partea aceasta, pe care o cunoastem e bine sa i-o aratam in fiecare zi, in fiecare clipa lui Dumnezeu, sa-i spunem gandurile care ne vin in minte, sa-i spunem tot ce ne doare, asa cum ne doare, fara "cosmetizari", apoi, sa mergem la spovedanie, sa spunem toate pacatele pe care le-am savarsit si, la fel, sa spunem si cele mai adanci ganduri si dorinte ale noastre. Dupa ce am facut asta, vom fi uimiti sa descoperim in noi alte si alte ganduri si purtari pe care nu le stiam inainte. Aratand partea care se vede din apa, am taiat o felie din pepene. Taind o felie din pepene, acesta se usureaza si se ridica un pic din apa. Ridicandu-se din apa, se descopera o parte care nu era cunoscuta de noi, a iesit la suprafata o parte din subconstientul nostru. Acum aratam si acea parte lui Dumnezeu, care din necunoscuta devine cunoscuta. Apoi, mai taiem o felie din pepene, care se ridica iar un pic din apa, si din nou, o parte nestiuta se face cunoscuta, iese la lumina, o aratam lui Dumnezeu. Si treptat, treptat, ceea ce era necunoscut, ce era subconstient si inconstient devine constient. Acel necunoscut din noi, in care aveau loc conflicte, lupte, acel loc din adancurile fiintei noastre iese la lumina. Arhim. Simeon precizeaza ca aceste lucruri ascunse, desi nu le cunostem, le traim. Ele nu sunt in afara noastra, ci sunt inlauntrul nostru, in noi, si e nevoie sa le scoatem la lumina. Le scoatem la lumina vorbind despre ele, exprimandu-ne, aratandu-le lui Dumnezeu. In fiecare zi e bine sa punem inceput bun, in fiecare zi sa ne incredintam purtarii de grija a lui Dumnezeu fata de noi si sa-i cerem ajutorul.