Craii de Curtea Veche sunt un fel de boemi bucuresteni dezmatati, o lume decadenta a orgiilor si a personajelor dantesti, iesite parca din tablourile lui Hieronymus Bosch. Filmul reda acest univers inchis, de unde nu exista scapare ca in «Infernul» lui Dante. Pasadia, Pantazi si Pirgu au structuri sufletesti diferite: primii doi sunt aristocratici, ultimul - un bucurestean obscur, provenit din lumea mahalalelor. Cei trei sunt tovarasi de viata usoara, ahtiati de petreceri desucheate, de "crailacuri" cu povestile amoroase, adversitati si conflicte violente. Pasadia Magureanu este un tip hieratic, de sorginte boiereasca, cu un farmec aparte oriental, dar obosit. Gore Pirgu, o lichea fara pereche, este tot ce poate fi mai corupt si mai mizer in mediile mahalalelor, expert in inselatorii, tradari, abuzuri, de tot felul. Viseaza sa-si duca prietenii la adevaratii Arnoteni, in casa lui Maiorica, simbolul decadentei vechii boierimi fanariote, omul care si-a scos la mezat sotia si doua fiice ale sale. In mediul acesta infect, Pantazi descopera o insula a puritatii, pe Ilinca Arnoteanu, fiica mezina, o copila frumoasa, delicata, plina de virtuti, venita, parca, din alta lume. Casatoria visata de Pantazi nu are loc, Ilinca stingandu-se de o boala contagioasa. Tanarul pierde ultima speranta de curatire morala. Grupul se sparge. Pasadia moare lovit de apoplexie, Pantazi indoliat pleaca intr-o calatorie prin lumea larga. Numai Grigore Pirgu ajunge foarte bogat, de zece ori milionar.