In cautarea timpului pierdut 4. Sodoma si Gomora

“Sodoma şi Gomora I şi II, tomu­rile din In că­u­ta­rea tim­pu­lui pier­dut pu­bli­cate în mai 1921 şi în apri­lie 1922, au ca temă in­ver­si­u­nea se­xu­ală. Subiec­tul acesta se află poate în inima în­tre­gu­lui ro­man al lui Proust, dar ti­tlul Sodoma şi Gomora nu s-a im­pus de­cât în tim­pul Primului Război Mon­dial.” Antoine Compagnon

        “Tema «in­ver­si­u­nii se­xu­ale» (Proust pre­feră să nu spună «ho­mo­se­xu­a­li­tate», for­mulă ce în­ce­pea să se im­pună, dar pe care el o gă­seşte «prea ger­ma­nică şi pe­dantă», tra­dusă fi­ind în fran­ceză după zi­a­rele berlineze) apare la Proust, sub o formă mai mult sau mai pu­ţin di­rectă, mai mult sau mai pu­ţin cul­tu­rală (re­fe­rinţe recurente la opera, dar şi la bi­o­gra­fia lui Baudelaire, la unele ro­mane ale lui Balzac, la Socrate etc.), încă din pri­mele scri­eri.
        Această grilă de lec­tură, multă vreme ocultată, ig­no­rată, sau abor­dată doar par­ţial, cu ti­mi­di­tate, se do­ve­deşte a fi foarte adec­vată şi produc­tivă, ca­pa­bilă chiar a «con­trola» în­treaga operă a lui Proust. In­ver­si­u­nea sexuală nu nu­mai că este prin­ci­pala cheie pen­tru a în­ţe­lege ti­pul de sen­si­bi­li­tate proustiană, dar, ca temă, poate fi lo­cul ideal de în­tâl­nire în­tre prin­ci­pa­lele ob­se­sii ale vi­zi­u­nii proustiene, ale no­u­lui uni­vers in­ven­tat de acesta: ma­la­dia, vi­ciul, pro­fa­na­rea.” Irina Mavrodin