Despre prietenie

        Nimic într-adevăr nu e mai vrednic de iubire decât virtutea, nimic care să ne îmbie mai mult la iubire, de vreme ce noi iubim într-un fel, pentru virtutea şi cinstea lor, chiar oameni pe care nu i-am văzut niciodată. Cui nu-i place să-şi amintească cu dragoste plină de afecţiune de Caius Fabricius şi de Manius Curius, pe care nu i-a văzut niciodată? Dar cine nu-i urăşte pe Tarquinius Superbus, pe Spurius Cassius şi pe Spurius Maelius? în Italia s-au dat lupte pentru supremaţie cu doi comandanţi, cu Pirus şi cu Hannibal, împotriva unuia din cauza cinstei lui, nu suntem prea porniţi pe celălalt din cauza cruzimii lui, această cetate îl va urî totdeauna. Puţine opere morale ale lui Cicero au fost scrise mai liber, mai direct, mai convingător, şi puţine au cucerit admiraţia cititorilor din toate timpurile ca Laelius sau Despre prietenie căci în ea vorbeşte nu numai cărturarul, ci omul şi prietenul care evocă într-un moment de mare frământare sufletească, preţul şi farmecul prieteniei, de care n-a fost niciodată lipsit.