„...Putini erau prietenii care il intelegeau corect. Unora li se parea
ca e prea imaginativ, prea liber in plasmuirile sale, in timp ce
materia asezata in pagina suferea, de fapt, de o prea mare observatie
jurnaliera. Altora scrisul li se infatisa retoric, prolix, cand de buna
seama el este sincopat, liniar si avar. Impletirea de fantastic si
vulgar cotidian, de ironie si inocenta, de acid si lirism aparea unora
o slabiciune baroca, abstracta in esenta, plicticoasa in desfasurare.
Proza lui este insa matematica. Se va vedea. Constructiile sale nu sunt
altceva decat jocuri ale volumelor din creatia unui pictor realist.”
(Mircea Horia Simionescu)