Cirese pentru Maresal

     În privinţa pactului semnat de Stalin la sfârşitul lui iunie 1941, Hitler nu tăgăduise nimic. Dar nu i-a descoperit generalului şi Conducătorului român alte secrete, cum ar fi cel al ruperii pactului german-sovietic, pact ce a uluit mai întâi lumea şi care foarte degrabă a fost aruncat la groapa de gunoi. Neînţelegerile dintre Hitler şi Stalin nu erau de ordin ideologic, precum au încercat să afirme ulterior istoriile ruseşti.
În noiembrie 1940, Hitler şi Ribbentrop, cu prilejul discuţiilor de la Berlin, au solicitat o aderare a Uniunii Sovietice la Pactul Tripartit. Stalin a refuzat. Nu de aceea că el era comunist şi Hitler era social-naţionalist, ci pentru motivul că nu i se ofereau zonele de agresiune pe care le pretindea. Rusia, la aceste convorbiri secrete, dorea să-şi alipească ţările din zona Golfului Persic şi a Mării Arabice. Hitler a icnit nemulţumit, dar a căzut de acord. Când însă mesagerul lui Stalin, Molotov, a mai pretins Bulgaria şi Strâmtorile Dardanele, Hitler s-a supărat şi l-a expediat pe Molotov la Moscova fără niciun rezultat. În definitiv, între Hitler şi Stalin s-au stabilit relaţii duşmănoase, de suspiciune, relaţii dintre doi bandiţi, care, după o scurtă înţelegere, pretind, fiecare, la partea leului.
La Berdicev, generalul Ion Antonescu, luându-şi rămas bun de la Hitler, a mai repetat răspicat: „Merg alături de Germania în Est, pentru a recâştiga drepturile noastre în Vest!”.

     Hitler a rămas satisfăcut.